Participanţi: Alexandru, Cristi, Dea, Flaviu, Ioana, Horaţiu, Laura, Laurentiu, Uţu și Viorel.

Vineri, 25 septembrie 2009
Planul iniţial era să plecăm cinci dintre din Cluj cu maşina lui Călin, însă maşina sa a fost tamponată în ziua plecării aşa că ne-am reorientat spre eternul CFR. Am plecat la ora 11 seara din Cluj şi după trei ore am coborât în Copşa Mică, de unde în 20 de minute aveam legătură spre Sibiu. Însă CFR-ul ne-a jucat o festă şi trenul acesta nu mai există. Următorul e abia peste trei ore. Şi cum oricum nu avem ce face, decretăm că nimic nu e mai plăcut decât noaptea pe peronul gării din Copşa Mică. Trec şi orele astea, urcăm în trenul de Sibiu şi moţăim câte puţin.

Sâmbătă, 26 septembrie 2009
Pe la ora cinci ajungem în gara din Sibiu unde sărim repede în personalul de Braşov care tocmai pleca. Încă o moţăială şi pe la şase dimineaţa ajungem cam şifonaţi în gara din Avrig. Peste câteva minute ajunge şi maşina cu 8 locuri pe care o închiriasem din timp şi pornim spre Poiana Neamţului, unde ajungem repede. Aerul rece al dimineţii ne trezeşte şi pornim spre Bârcaciu. Drumul pare mai lung ca de obicei, dar până la urmă reuşim să ajungem pe la ora 10. La mesele din faţa cabanei Uţu, Cristi şi Viorel servesc micul dejun. Ei ajunseseră încă de ieri aici şi erau odihniţi. Deşi iniţial ne gândisem să facem o pauză mai lungă, măncăm ceva, pregătim materialele şi pornim la drum. E păcat să pierdem o vreme aşa de frumoasă. Urcăm cu toţii pe traseul cruce roşie. Pe drum mai ridicăm câteva momâi şi mai adăugăm câteva semne. Peisajele văzute din muchia Bărcaciului sunt fascinante, însă vremea e închisă, la un moment dat suntem învăluiţi de ceaţă. Facem pauza de masă lângă ultimul semn de marcaj refăcut anul trecut, acolo unde poteca părăseşte muchia Bârcaciului şi urcă oblic spre sud-vest. De aici începe lucrul mai serios. Punem semne pe poteca pietroasă (doar culoarea albă) şi ajungem în creasta principală sub vârful Scara.

Sub vârful Scara

E ceaţă şi e frig aici. Ne împărţim în două echipe. Una va continua marcajul bandă roşie până la lacul Avrig, iar cealaltă va merge până la lac şi de acolo va reface marcajul cu punct albastru până la a doua căldare glaciară, unde îl lăsasem anul trecut. Începem să refacem banda roşie, deocamdată doar culoarea albă, coborând spre şaua de est a Gârbovei.

Şaua de est a Gârbovei, vârful Gârbova şi în spate vârful Ciortea.

Marcajele arată mult mai bine decât cele de pe muchia Bărcaciului, au fost împrospătate de câţiva ani. Trecem de vârful Gârbova şi începem coborârea spre lacul Avrig, pe o porţiune mai expusă.

Remarcăm că multe semne bandă roşie au fost făcute orizontal şi nu vertical cum “scrie la carte”. E aproape seară când ajungem la lac şi noaptea petrecută prin gări şi trenuri se resimte. Coborâm grăbiţi pe punctul albastru proaspăt refăcut de cealaltă echipă şi de la pârâul Avrigel urcăm cam fără chef şi continuu până la cabană, unde ajungem după căderea nopţii. Cabanierii de la Bârcaciu ne-au pus la dispoziţie camera din spate. E lume multă la cabană, vreo 10 corturi şi camera cu priciuri plină. Mai stăm puţin la poveşti, facem planuri pentru mâine, apoi ne retragem pe rând spre paturi.

Duminică, 27 septembrie 2009

Ne trezim cam târziu şi cam greu. Cafeaua de dimineaţă din faţa cabanei are un gust mult mai bun. Lume multă, poveşti. Abia pe la 10 suntem gata de plecare. Ne împărţim din nou în aceleaşi echipe şi pornim la drum. Noi avem de mers până la poteca de sub vârful Scara, de unde să continuăm cu culoarea roşie, aşa că o luăm la fuga literalmente pe munte şi ajungem acolo în mai puţin de o oră şi jumătate. Nu mai e ceaţă, însă vântul bate cu  putere şi e destul de rece. Urcăm spre creastă marcând semnele cruce cu culoarea roşie şi facem prima pauză doar când ajungem la banda roşie. E tare bine aici, dar mai avem mult de lucru şi diseară trebuie să fim în Cluj. Continuăm cu roşu până la lacul Avrig şi apoi revenim la cabană din nou pe punctul albastru pe care cealaltă echipă îl terminase deja.

Podețul peste valea Avrigelului	Cheile Avrigelului si vârful Gârbova
Versantul nordic al vârfului Gârbova	Căldarea de jos a Avrigelului şi stâna Bună

Pe la ora 16 suntem gata de plecare spre casă. Îl lăsăm pe Cristi la cabană și pe coborârea spre Poiana Neamţului ne întâlnim cu Ioana şi Horaţiu au mai stat două zile să vopsească stâlpi, să completeze marcajele şi să aranjeze momâi pe trasee. Noi coborâm grăbiţi spre Poiana Neamţului unde ne aşteaptă aceeaşi maşină. Gara din Avrig, cea din Sibiu, unde stăm vreo două ore, noapte din nou la Copşa Mică şi în sfârşit trenul spre Cluj, unde ajungem la miezul nopţii.