Participanţi: Ioana, Carmen, Horaţiu, Uţu şi Flaviu.

Introducere:
Am plănuit aceasta acţiune de mai bine de un an. Ne-am gândit că ar fi păcat ca proiectul EcoAvrig să se rezume la curăţarea zonei lacului Avrig de deşeuri şi la informarea şi conştientizarea turiştilor şi că ar fi bine să refacem cele două trasee de acces la creasta principală a Făgăraşului de la cabana Bârcaciu. Horaţiu a stabilit toate detaliile cu dl. David, şeful Serviciului Public Județean Salvamont Sibiu care ne-a pus la dispoziţie vopselele, stâlpii de marcaj, săgeţile indicatoare şi toate celelalte materiale necesare. Cu două săptămâni în urmă, în timpul desfăşurării etapei din 2008 a proiectului EcoAvrig colegii noştri au cărat doi stâlpi de marcaj pe care i-au plasat la lacul Avrig şi sub vârful Scara şi au ridicat şi îngropat stâlpul din Portiţa Avrigului, care era căzut la pământ. Urma ca în weekend-ul 5-7 septembrie să începem marcarea celor două trasee. Acestea nu au fost refăcute de multă vreme (cam de 10 ani punctul albastru şi probabil de dinainte de 1990 crucea roşie).

Vineri, 12 septembrie 2008
Reuşesc să evadez la ora 16.00 de la serviciu şi să prind un taxi spre centru. Din piaţa Mihai Viteazu urcă şi Carmen şi pe la 16.30 ajungem in cartierul Zorilor unde Horaţiu, Ioana şi Uţu de la EGEA Cluj-Napoca o pregăteau de plecare pe Mădălina (tânăra Dacie de 18 ani a lui Horaţiu). Ne aruncăm şi noi rucsacii în maşină, umflăm roţile la o benzinărie şi pornim la drum, cu Uţu şofer. Pe dealul Feleacului facem o pauză pentru a lega toba Mădălinei cu sărmă. Aceasta se desprinsese şi se freca de asfalt. Rezolvăm problema cu un patent şi o bucată de sârmă şi pornim spre Sibiu. Drumul e destul de aglomerat aşa ca abia la 20.30 ajungem în parcarea supermarket-ului Real unde ne aşteaptă dl. Mustea de la Salvamont CJ Sibiu care ne dă o cutie cu materialele pentru marcaje şi trei săgeţi indicatoare.

Plecăm pe întuneric din Sibiu, traversăm orăşelul Avrig aproape adormit şi ne angajăm pe drumul de 15 km până la cabana Poiana Neamţului. Drumul e pe jumătate asfaltat, doar ultimii kilometri sunt pe drum forestier, însă bine întreţinut. Cerem voie să lăsam pentru două zile maşina în curtea cabanei, apoi descărcăm bagajele şi împărţim materiele.Cu elan voinicesc, sub un cer plin de stele pornim la drum pe la 22.45. Urcăm uşor pe drumul de pe valea râului Mare al Avrigului şi in 10 minute cotim la stânga pe un drum forestier de pe pârâul Comănesei. După alte 15 minute traversăm pârâul şi începem urcuşul pe muchia Bârcaciului. Urcăm încet, fără grabă, rucsacii nu sunt prea uşori. Mai facem câteva pauze scurte şi pe la ora 1 noaptea ieşim în poiana Bârcaciului. Ne oprim să admirăm luminile localităţilor din vale, mai ales ale oraşului Sibiu. Înca 10 minute de urcuş şi ajungem la cabană. În sala de mese, unde sunt şi priciurile sunt doar doi turişti care dorm, aşa că vorbim în şoaptă, să nu-i deranjăm. Sorbim încet câte o binemeritată bere şi pe la 2.30 adormim pe rând.

Sâmbătă, 13 septembrie 2008
Oboseala serii de vineri îşi spune cuvântul şi ne trezim abia la ora 9. Mâncăm şi începem pregătirile pentru marcaje. Astăzi vom începe traseul Bârcaciu – pârâul Avrigelul – Lacul Avrig (punct albastru). Pregătim şabloanele pentru semnul de marcaj, luăm cu noi vopsele, perii de sârmă, pensule, diluant, topor etc şi apoi plecăm de la cabană.

Săgeţile indicatoare pregătite pentru a fi montate pe stâlpi

Traseul urcă de la cabană 150 de metri printr-un culoar prin pădure până la un stâlp indicator. Înainte e traseul cruce roşie spre vârful Scara, iar la stânga punctul roşu spre cabana Negoiu. Noi pornim pe punct albastru spre dreapta. Traseul traversează în coborâre pădurea de pe versantul vestic al muchiei Bărcaciului, trece pârâul Auriştei apoi urcă puţin şi coboară la pârâul Avrigel, lângă o stână. Cele două pâraie se unesc puţin mai jos şi formează Râul Mare al Avrigului. De la stână traseul urcă pe al doilea prag glaciar al căldării Avrig, trece pe lângă o cruce de aluminiu şi continuă în urcuş pronunţat până pe prima căldare glaciară, care adăposteşte lacul Avrig. Aici se întâlneşte cu traseul de pe creasta principală a Făgăraşului (banda roşie). Marcajele sunt vechi şi sunt destul de multe în pădure, însă nu suficiente în gol alpin, unde lipsa unei poteci clare pe anumite porţiuni poate duce la probleme de orientare pe ceaţă sau pe întuneric.

Pe coborârea prin pădure spre pârâul Avrigel

Etapele realizării unui semn de marcaj sunt următoarele: stabilirea locului în care este necesar, curăţarea acestuia cu peria de sârmă sau cu toporul, apoi punerea şablonului şi vopsirea culorii albe a semnului, urmând ca după câteva ore să fie aplicată şi vopseaua albastră. În pădure treaba merge încet, brazii cu scoarţa tare necesită o curăţire mai serioasă înainte de aplicarea semnului.

Încercăm să nu ne grăbim şi să facem treaba cât mai bine.

Abia pe la ora 15.00 ieşim din pădure şi facem o pauză de masă. Continuăm până la stână unde ne despărţim în două cete. Horaţiu cu fetele rămân să recondiţioneze stâlpul de marcaj din apropierea stânei. Acesta trebuie frecat cu peria de sârmă, dat cu feruginol pentru a îndepărta rugina care şi-a făcut de cap apoi vopsit cu grund pentru a împiedica rugina să revină şi abia apoi vopsit în benzi orizontale alb/negru de 30 cm.

	La traversarea pârâului Auriştea
Spre stâna Bună

Uţu şi cu mine pornim mai departe pe traseu. Ne întălnim cu trei străini care coborau de la lacul Avirg. Până la ora 19.30 reuşim să ajungem cu marcajul pâna deasupra crucii de pe al doilea prag glaciar.

Stâna Bună

Coborâm în fugă spre stână şi admirăm munca celeilalte echipe, care a pregătit stâlpul pentru vopsire. Ne grăbim puţin ca să nu ne prindă întunericul în pădure şi pe la 20.30 ajungem la cabană. Afară sunt câteva corturi, se cântă la chitară, însă suntem prea obosiţi să participăm şi noi. Mâncăm, bem un ceai, iau o bătaie la cărţi (cruce) unde Ioana e number one apoi pe la ora 23.30 ne retragem.

Duminică, 14 septembrie 2008
Ne trezim ceva mai devreme şi ne împărţim în două echipe identice cu cele de ieri. Horaţiu şi fetele vor merge pe traseul de ieri pentru a aplica pe semne culoarea albastră. Noi pornim pe traseul spre vârful Scara pentru marcajul cruce roşie. Poteca urcă 15 minute pe un culoar prin pădure şi iese pe versantul vestic al pârâului Comănesei.

În urcuş spre muchia Bărcaciu. În stânga-jos poiana în care se află cabana Bărcaciu.

De aici trece printre jnepeni, afine şi brazi mărunţi şi după un urcuş mai pronunţat ajunge pe un mic platou, la 1900 m cu privelişti extraordinare spre creasta Făgăraşului, mai ales zonele Negoiu-Șerbota şi Ciortea-lacul Avrig. Marcajul este foarte vechi şi insuficient în gol alpin. Ieşim din pădure şi începem să suferim de căldură. Urcăm din greu aplicând semne pe stânci. Sus pe platou soarele intră în nori şi e mai bine.

Muchia Bârcaciu şi vârful Scara	De la dreapta la stânga vârfurile Lespezi, Negoiu şi Negoiu Mic. În stânga, Strunga Ciobanului.
Zona Negoiului şi muchia Tunsului. În centru, căldarea Puha.

Traseul continuă pe muchia Bârcaciului, ocoleşte prin vest două vârfuleţe şi în dreptul unei cruci de fier părăseşte muchia şi încinge de-a coasta vârful Scara, ieşind puţin mai sus de şaua estica a Gârbovei. La ora 15.00 ne oprim pentru pauza de masă. Din creasta coboară două grupuri de turişti care dormiseră la cabană.

Privind spre nord, peste muchia Bârcaciului.	Traseul părăseşte creasta şi traversează spre sud-vest.

După 45 de minute vopseaua albă s-a uscat, aşa că începem să coborâm, aplicând culoarea roşie pe semne. Soarele nu ne iartă, ne e tare cald. La ora 18.00 ajungem la cabană. Abia la 19.30 ajunge şi cealaltă echipă. Au reuşit să aplice culoarea albastră pe toate semnele făcute ieri, deci pâna la crucea din a doua căldare glaciară a Avrigului. Facem bagajele, lăsăm vopselele la cabană, ne luăm rămas bun de la gazde (cazarea şi ceaiurile au fost din partea casei) şi pornim spre Poiana Neamţului, pe întuneric. Ursul care îi ieşise în cale cabanierului cu două săptămâni înainte avea probabil alt program aşa că ajungem fără incidente la ora 22 la pensiune. Aranjăm rucsacii în maşină şi pornim spre casă. Mădălina se comportă exemplar şi la ora 3 dimineaţa ajungem cu bine la Cluj. Câteva ore de somn şi începe o nouă săptămână la serviciu.

Ce am realizat:
- am marcat cam 80% din traseul punct albastru şi cam 75% din traseul cruce roşie, dar ce a rămas e mult mai uşor, fiind pe poteci clare.
- am recondiţionat un stâlp de marcaj (cel de lângă stâna din valea Avrigelului).
- am montat săgeţile indicatoare primite de la Serviciul Salvamont CJ Sibiu, inclusiv cea de la lacul Avrig

Lucrăm artistic, cu șabloane!	Am construit momâi cu marcaje
Crucea comemorativă și crucea roșie pe Culmea Scărișoara	Revopsirea stâlpului de pe Valea Avrigelului
Săgeata indicatoare montată lângă Lacul Avrig	Ultima tură în Făgăraș pentru Mădălina, bătrâna Dacie 1310