Eco Podragel la rece

Deja de patru ani eram obișnuiți să petrecem o săptămână pe vară pe creste, în acțiuni de voluntariat pentru a avea grijă de lacurile și potecile pe care le îndrăgim. Eco Avrig în 2005, 2007 și 2008 și Eco Parâng 2009 au fost proiecte prin care zeci de voluntari au coborât cu spatele peste 1300 kg de deșeuri abandonate de turiști, ciobani, vânători și lucrători forestieri. Așa că, în 2010, am hotărât că lacul pe care îl vom curăța va fi Lacul Podrăgel, din Munți Făgărașului. În dimineaţa zilei de miercuri – 1 septembrie 2010, am plecat din Cluj-Napoca 9 membri Ecouri Verzi și Ryan, voluntar Peace Corps, cu 2 maşini, către Bâlea Lac, cu gândul de a ajunge la Lacul Podrăgel pe poteca de creastă.

Ajunşi sus pe Transfăgărășan, la Bâlea Lac, ploaia ce ne supăra pe drum s-a transformat pe nesimţite în lapoviţă şi ulterior chiar în ninsoare. Zăpada nu s-a pus (încă), astfel că nu eram îngrijoraţi prea tare, gândindu-ne la prognoza meteo de pe net, unde erau doar 30% şanse de ninsoare. Dar aceasta era pentru Sibiu, nu pentru creasta Fagăraşului. Pentru că nu eram pregătiți cu echipament de iarnă, am pus mănușile de protecția muncii și ciorapii de lână în mâini și am lăsat parcarea de la Bâlea Lac în urma noastră, în ceață.

Pe măsură ce urcam către creastă, pe poteca marcată ce duce în șaua Capra, ninsoarea şi vântul se înteţeau. Când am ajuns sus, constatând că nu se mai vede mai departe de 20 – 25m, cu vântul înteţindu-se tot mai mult, am hotărât să nu mai continuăm deocamdată către Podrăgel şi să punem corturile pe marginea Lacului Capra, a doua zi urmând să continuăm, dacă se mai îmbunătăţeşte vremea. Inspirată alegere ...

Atmosfera din șaua Capra era una de dreptul "polară", deși eram doar în ... 01 septembrie!!! Video 45 sec.

 

Noaptea a trecut greu, aproape nici unul nereuşind să doarmă, numărând minutele până la răsărit şi de câte ori era cortul culcat peste noi de vântul tot mai puternic, care viscolea zăpada şi o vâra între prelată şi cort.

Dimineaţă, vizibilitatea scăzuse sub 10m, vântul puternic mugea, făcând complicată comunicarea şi la 2-3 metri distanţă. Un cort a fost sfâşiat de urgie, zăpada intrând înăuntru. Ne-am strâns lucrurile în grabă, fără a mai mânca şi am purces să coborâm, doborâţi fiind adeseori de rafalele de vânt în zăpada troienită, chiar dacă în spate aveam greutatea rucsacilor.

Datorită furtunii, am decis să nu coborâm la Bâlea Lac pe unde am urcat, fiind pericol de alunecare în hău, pe zăpada şi gheaţa strânsă peste noapte, ci să coborâm pe marcajul cruce albastră, către Cota 2000, pe o potecă pe care nu o cunoşteam nici unul dintre noi. Dar datorită vântului puternic, a zăpezii viscolite şi a lipsei de vizibilitate, o porţiune care se face normal în 10 minute, noi am parcurs-o în mai mult de o oră, rătăcind până la urmă poteca. Deoarece, fără marcaj riscam să ajungem în vreun vâlcel, simţindu-ne tot mai epuizaţi, ajungând uneori să înotăm în zăpada viscolită, am hotărât să ne întoarcem la Bâlea pe unde am urcat, prin șaua Capra.

Urcăm din nou în creastă, printre rafalele de vânt ce ne puneau uneori la pământ. Am văzut indicatorul de marcaj care avea depuneri de zăpadă îngheţată de circa 30 cm lungime datorită viscolului. Eram îngrijoraţi, căci aveam în faţă o potecă abruptă, acoperită de zăpadă, stânci îngheţate, vânt, vizibilitate 10 m şi înspre vest pereții abrupți până în Lacul Bâlea ... Dar totuşi, măcar poteca aceasta o ştiam, am parcurs-o înainte de mai multe ori. Aşa că, am luat-o la vale încet, cu multă precauţie, ţinându-ne unii pe alţii să nu alunecăm, cei din faţă tatonând şi identificând traseul cu precauţie. Pe masură ce coboram, vântul se mai potolea în intensitate, iar la apropierea lacului constatam că ninsoarea se transforma în lapoviţă. Ura ! Am ajuns !

Ulterior, jos, în Cârţişoara era vreme frumoasă, cu un vânt care împingea norii catre creasta Făgăraşului. Ne-am oprit şi ne-am uitat în spate, la munte. Vârfurile înzăpezite erau în nori şi nu se putea distinge mai nimic acolo, sus. Cu natura nu e de glumit !

Iată cum, o iarnă venită mult prea devreme, a putut să împiedice acțiunea noastră de voluntariat, în care am plănuit să curățăm Lacul Podrăgel și potecile din zonă. Încă marcați de frigul îndurat, nu avem insipirație pentru a face planul de igienizare pentru 2011. Plecăm spre casă și pe drum ne hotărâm să facem o tură de consolare în Munții Trascăului. Se dovedește a fi o tură superbă, într-un peisaj frumos de toamnă, aflat în contrast cu iarna venită deja în Munții Făgărașului. Am fost găzduiți de Clubul Montan Apuseni la cabana Cheia, în amonte de Cheile Rîmețului. Mulțumim frumos!

Ultima actualizare (Joi, 28 Martie 2013 03:23)

 

Coaliţia pentru Mediu
Asociația de Ecoturism din România
Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală
Coaliţia ONG Natura 2000 România
CEEweb for Biodiversity
Youth and Environment Europe
Carpathian EcoRegion Initiative
Grupul de lucru petru Turism Sustenabil al Convenţiei Carpatice
Cora Cluj-Napoca / Cora Lujerului București
Cabana Bârcaciu
Atta
eMont
Nootka
Serviciul Public Judeţean Salvamont Sibiu
Clubul Montan Apuseni
Fundaţia Potaissa
Techsoup România
Serviciul Public Județean Salvamont Alba
Am avut -222212- vizitatori. Multumim!